Teoria
condi?ion?rii clasice – I.P. Pavlov

În psihologie , înv??area
presupune schimbarea permanent? a comportamentului , ca rezultat al
experien?ei ?i al interac?iunii cu mediul . Modalit??ile de
înv??are sunt împ?r?ite în trei categorii principale :
înv??area neasociativ? , asociativ? ?i cognitiv? .

We Will Write a Custom Essay Specifically
For You For Only $13.90/page!


order now

La
fel ca multe alte descoperiri importante pentru omenire ?i
condi?ionarea
pavlovian? sau condi?ionarea
clasic? a fost descoperit? întâmpl?tor
.

I.P.
Pavlov (1849 – 1936) s-a n?scut în Ryazan, Rusia. Pân? la
vârsta de 21 de ani,Pavlov ?i-a
dorit s? devin? preot, dup? care a fost atras de o carier?
?tiin?ific?
în domeniul fiziologiei
?i
în 1904 a ob?inut
premiul Nobel pentru cercet?rile sale asupra sistemului digestiv.
El studiaz? reflexele condi?ionate
din perspectiv? fiziologic? ?i
nu psihologic?,evitând, în descrierea experimentelor sale,
termenii psihologici. Interesul pentru acest subiect s-a n?scut de
la descoperirea întâmpl?toare a procesului de salivare la
câini. În mod obi?nuit
câinii saliveaz? când limba lor atinge hrana, Pavlov a observat c?
ace?tia saliveaz? chiar ?i înainte de a avea mâncarea în
gur?, fiind suficient s? intre în câmpul vizual cu hrana sau s?
aud? pa?ii st?pânului. Acest lucru se explic? prin faptul c?
reflexul este condi?ionat de un nou stimul, diferit de hran?. În
experimentul specific pentru demonstrarea condi?ion?rii un câine a
fost închis într-o camer?
întunecoas? ?i
s-a aprins un bec. Dup? 30 de secunde i se aducea mâncare câinelui
declan?ându-se astfel reflexul de salivare. Aceast? procedur? s-a
repetat de câteva ori, de
fiecare dat? oferirea hranei fiind asociat? cu aprinderea unui bec.
Dup? un timp s-a
constatat c?, aprinderea becului, care ini?ial nu avea nici
o leg?tur? cu producerea reflexului de salivare, a provocat
r?spunsul câinelui f?r? a mai avea leg?tur? cu hrana. Pavlov
define?te 3 concepte: stimul necondi?ionat (hrana – care provoac?
reflexul de saliva?ie în virtutea
unor mecanisme fiziologice asociate alimenta?iei);
stimul condi?ionat (aprinderea becului care declan?eaz? un
reflex similar de saliva?ie în lipsa hranei); de condi?ionare
(procesul de provocare a reflexului de saliva?iei la alt
stimul decât cel asociat alimenta?iei). În
acest experiment stimulul condi?ionat
a fost introdus în prima
faz?, fiind urmat de stimulul necondi?ionat, întâi s-a
aprins becul ?i apoi s-a adus hrana. Pavlov a studiat acest aspect
?i a concluzionat c?, aceasta este ordinea cea mai eficace pentru
ob?inerea condi?ion?rii- prezentarea stimulului condi?ionat
înaintea celui necondi?ionat. Alte studii au sugerat c? în foarte
multe cazuri condi?ionarea
se realizeaz? mai u?or
dac? stimulul condi?ionat
este expus
cu jum?tate de secund? înaintea celui necondi?ionat
(Schwartz, 1989).

Un
stimul condi?ionat
are durat? limitat? ca
timp de func?ionare.
Pavlov a observat c? de?i
poate transfigura
aprinderea unei lumini într-un stimul condi?ionat
pentru declan?area
saliv?rii, repetarea în timp a stimulului condi?ionat, de
unul singur, f?r? cel necondi?ionat va conduce la sc?derea
efectului celui dintâi. Formarea salivei la aprinderea luminii va fi
din ce în ce mai s?rac? pân? când nu v-a mai ap?rea deloc.
Dac? stimulul condi?ionat nu mai produce efecte asupra subiectului
condi?ionat putem afirma c? s-a produs extinc?ia stimulului .Pe
parcursul cercet?rilor sale Pavlov a descoperit c? reflexul
condi?ionat, chiar dac?, la prima vedere, a ajuns la extinc?ie,se
poate recupera spontan.

Într-un
experiment (Pavlov,1927) un câine a fost antrenat s? saliveze la
simpla vedere a mânc?rii. Înainte câinele saliva doar
când mâncarea i se afla în gur?. Urm?torul pas a constat în
prezentarea mânc?rii (a stimulului
condi?ionat)
la un interval regulat
de trei minute de ?ase
ori. La a ?asea
prezentare a hranei câinele nu a mai salivat. Astfel s-a dedus c?
stimulul condi?ionat
a ajuns la extinc?ie.
Dup? o pauz?
de dou? ore, îns?, prezentarea stimulului condi?ionat
a condus la producerea unei cantit??i
moderate de saliv?, ceea ce demonstreaz? o
restabilirea spontan?. Dac? se continu? cu prezentarea stimulului
condi?ionat
f?r? cel necondi?ionat,
efectul de recuperare spontan? va disp?rea .Cu
toate c? un reflex condi?ionat
este declan?at
ini?ial
doar de un stimul, dup?
aceea
r?spunsul pare
s? se generalizeze asupra unei clase similare
de
stimuli f?r? condi?ionare
(Pavlov, 1928).De exemplu, un câine care a fost condi?ionat
s? saliveze la auzul sunetului unui clopo?el
de un anumit ton, va saliva ?i
la auzul altor clopo?ei,
chiar dac? au o alt? tonalitate decât cel cu care s-a realizat
condi?ionarea.
Capacitatea stimulilor adiacen?i
s? declan?eze
reflexul condi?ionat
alterneaz?
în fun?ie
de asem?narea cu stimulul condi?ionat
autentic.
Pavlov tindea
s? cread?
c? aceast? generalizare
a stimulilor se
datoreaz? unui proces fiziologic denumit iradiere. Stimulul autentic
excit? o anumit? parte din creier, care apoi iradiaz? alte regiuni
din apropiere. Generalizarea descris? mai sus este îmbinat?
?i
cu
un proces de diferen?iere
a stimulilor.
Astfel dac?
vom reproduce
sunete de diferite tonalit??i,
f?r? s? le asociem pe fiecare cu mâncarea, câinele
va începe s? r?spund? din ce în ce mai selectiv, respectiv doar
la sunetele apropiate ca tonalitate de cel înt?rit sau sus?inut
permanent
de
alimente. Pavlov
a demonstrat c? dup? realizarea unei condi?ion?ri
solide, se
poate
utiliza stimulul
condi?ionat
pentru a se
stabili o nou? conexiune cu un alt stimul. De exemplu un câine este
condi?ionat
s? saliveze la auzul unui clopo?el.
Sunetul clopo?elului
a fost asociat, apoi cu un p?trat
negru. Dup? un num?r repetat
de
încerc?ri prezentarea p?tratului negru va declan?a
reflexul necondi?ionat
, adic?
salivarea.

Pavlov
a definit înv??area
ca pe o substitu?ie
de stimuli, realizat?
intern prin formarea provizorie
a unor conexiuni
între
diferi?i
centrii
nervo?i.
Condi?ionarea
clasica este strict determinata ?i
se desf??oar?
dup?
o schema caracteristic?.
Stimulul
extern produce un efect în
centri nervo?i,
care este transfigurat
în
proces nervos, în
excita?ie
nervoas?.
Excita?ia
se transmite de-a lungul fibrelor nervoase, la sistemul nervos
central, de acolo, datorit?
conexiunilor nervoase se transmite organului efector, care îl
transfigureaz?
în
ac?iune.
Astfel, agentul stimulator se dovede?te
a fi fundamental
conectat cu activitatea organismului, ca sistem cauz?-efect.
Factorii principali ai înv???rii,
în
viziunea pavloviana sunt înt?ririle
aplicate subiectului, imita?ia
?i
curiozitatea lui
.

În
concluzie, condi?ionarea
clasic? presupune înv??area
de a asocia un stimul necondi?ionat
care deja determin? un anumit r?spuns (de exemplu, reflexul) cu un
stimul nou (condi?ionat),
astfel încât stimulii
noi
s? determine
acela?i
r?spuns.